Milena

Draga mea,
Vreau să îți scriu o poveste… Dacă și tu îți vei face timp să o citești, m-aș bucura tare mult.

File de jurnal: Veghează!
Doamne, hotărârea să te urmez pe Tine meu a fost un act al ascultării Cuvântului Tău și Îți mulțumesc pentru ea și pentru toate trăirile generate de ea. Ce va urma de acum înainte în viața mea aleg să fie tot un act al ascultării de Tine.
Amin!

Eu iubesc arta! Ador muzica, dansul, pictura, literatura! Pentru mine toate acestea au ritm și culoare. O pictură îmi transmite o melodie, o scriere îmi transmite un dans. Trăiesc arta! Dansul și muzica au culoare… Literatura și pictura au ritm… Mai nou Îl găsesc pe Dumnezeu în toate acestea! Stau și le privesc pe toate în El și pe El în toate. Doar observ, nu am niciun talent acum… În timpul vieții, unii oameni se echipează din firea lor în timp ce alții se lasă pe aripi și sunt disponibili pentru a fi echipați de El.

Eu am ales calea a doua.

Ce a fost pentru mine hotărârea să Îl urmez pe El? Cea mai bună (și mai grea) decizie pe care am luat-o vreodată. Știam că cu Dumnezeu nu mă joc. În mărturie am spus o oră… 5! Pentru mine va rămâne ora vieții mele. Cu un an în urmă, pe 10 mai am murit la acea oră, iar pe 10 iulie anul acesta m-am născut la această oră. Unii râd de ore… Să îți spun eu ceva, nu ora contează, într-adevăr, nici minutul, ci secunda! Secunda în care ai spus da, când El te-a chemat pe nume! Secunda… Nu este a ta, este a Lui!

Fă posibil ca secunda Lui să conteze!

În pictură nu mă interesează ce e pictat! În pictură mă interesează cum e pictat…
În viață nu mă interesează ce fac! În viață mă interesează cum fac! Eu am decis să fac totul cu Dumnezeu și îmi cresc aripi. Îmi permiți să îți spun tu? Tu… Unde ești acum?

Unde sunt aripile tale?

Ce a însemnat pentru mine hotărârea să Îl urmez pe El? Tot ce am mai avut eu conștient de oferit Lui în acea zi, după ce I-am zis că vin după El.

Ce va urma acum? Eu nu știu, dar El mi-a spus „Veghează!” Și voi veghea! Un lucru în schimb îl știu sigur: „În dragoste nu este frică!”

Nu-ți fie frică!

Asta scriam în urmă cu cinci ani și câteva zile, la scurt timp după ce am hotărât, cu inima frântă, să Îl urmez toata viața mea pe Iubitul inimii mele. Eram atât de speriată! Nici nu știam ce mă așteaptă… Mă aștepta aventura vieții mele!

Cu câteva zile în urmă mă despărțisem de prietenul meu… Urma să ne căsătorim. Fusesem împreună timp de 10 ani. Fusese alături de mine deja la bine și la greu. Mă cunoscuse în una dintre cele mai grele perioade ale vieții mele. Faceam videochat și pe lângă asta lucram ca escortă. Nu întrețineam relații sexuale cu bărbații cu care ieșeam decât dacă vroiam eu, dar îi foloseam maxim. Eram expertă în manipulare și control și aveam lumea la picioare. Așa credeam eu… Nimic nu mă atingea…

Și a apărut el. A crezut în mine din prima secundă și a văzut în mine o altă persoană, o persoană care eu nici nu credeam că există. M-am îndrăgostit instant de naivitatea si puritatea lui. Prin lupte mari cu mine și cu sistemul, m-a scos din prostituție și oarecum a devenit salvatorul meu. Salvatorul meu care uneori claca și în niște accese de furie mă lovea… Dar mă iubea! Că imi făcea cadouri scumpe și imi aducea mereu flori… Am trăit 10 ani în minciuna asta. 10 ani. Dar asta e cu totul altă poveste.

Într-o îngrozitoare zi de noiembrie am aflat că mama mea are cancer. Știam ce înseamnă, dar timp de șapte luni am negat totul și am crezut într-o vindecare supranaturală dată de un Dumnezeu în care eu nu credeam… Mă rugam la El ore în șir și așteptam să văd minunea care nu mai apărea. Apoi, pentru că nu apărea, Îl uram cu toata ființa mea. Și a doua zi o luam de la capăt. Până într-o zi când am ajuns de urgență acasă ca ea să moară lângă mine. 10 mai. Ora 5. M-am prăbușit. Eu, cea tare, care muta munții, m-am făcut o mână de țărână lângă patul ei când și-a dat ultima suflare. Și am amorțit… Luni întregi am stat amorțită.

Am intrat într-o depresie atât de vie și de puternică de parcă avea brațe… Și avea! Mă ținea prinsă în durere, atât de multă durere. În toată această perioadă, el a fost lângă mine. Dar în primul rând El… Isus. La un moment dat, când l-am întrebat ce se întâmplă cu omul după moarte, mi-a zis să iau Biblia și să citesc. Era musulman. Nu mi-a zis să iau Coranul, nu mi-a zis să mă duc să mă relaxez pe undeva, mi-a zis să iau Biblia. Un musulman! Și am luat-o… A fost pentru prima dată când Dumnezeu mi-a vorbit în mod direct prin cineva și nici măcar nu era un credincios. Pietrele vorbesc!

De atunci a început pasiunea vieții mele! De atunci am descoperit o lume atât de fascinantă în Cuvânt dar, mai mult de atât, am început să trăiesc o viață atât de fascinantă!!! La un moment dat am conștientizat păcatul în viața mea. M-am prăvălit pe jos și am început să mă rog Lui să mă ierte pentru toate. Și mi le-a iertat… Pe toate! Cu cât eu eram mai aproape de El, cu atât mă depărtam de el… Ne-am despărțit și am rămas cu El. Îl aleg pentru că El m-a ales mai întâi. Îl iubesc pentru că El m-a iubit mai întâi. De atunci trăiesc o poezie brută, reală. Nu a fost zi să nu merg pe urmele Lui de când El mi-a zis „Vino după Mine!” Nu a fost dată să regret decizia pe care am luat-o!

Azi trăiesc o viață nouă, departe de orice înseamnă durere ascunsă, departe de orice manipulare și control, departe de păcat, de orice alegere proastă. Azi trăiesc viața nouă!! Azi trăiesc minunile pe care le citeam în Cuvânt!!! Le-am lăsat pe toate, rând pe rând, toate pe care mi le-a cerut, iar azi sunt mai bogată ca niciodată pentru că Îl am pe El, Isus, Iubitul inimii mele. Azi sunt mai vie ca oricând. Azi trăiesc viața din belșug pentru care Mântuitorul meu și al TĂU a murit. Azi îmi vine să pup Cerul pentru că m-a chemat și pe mine!!!

Draga mea… Nu crede că este o simplă coincidență să citești cărticica asta. Dumnezeul meu ESTE și Dumnezeul tău. Trebuie doar să Îl alegi. Este la un cuvânt distanță… „Isuse!”

Eu sunt Mili <3!

Mă plec înaintea ta, draga mea, și mă rog într-o zi să ne cunoaștem, măcar cât să îți dau o îmbrățișare din partea Lui. Ai mare preț în ochii Lui!

Mă închin Ție, Tată!