Gabriela

Ma numesc Gabriela, am 36 de ani. In urma cu aproximativ 7 ani eram un om care traiam departe, departe de Dumnezeu. Inca de foarte tanara au inceput acele greseli cu urmari in viata mea, totul a pornit cu o tigara, ca mai tarziu sa am o viata distrusa. Am fugit de acasa de la parintii mei si am ajuns pana acolo, incat am devenit dansatoare la bara in cluburi de noapte si damă de companie, unde l-am intalnit pe fostul meu sot si tatal copiilor mei. 

M-am indragostit foarte tare de el, si cum de o perioada de timp incepusem sa inteleg ca umblatul prin baruri nu-mi aduce fericirea, incepusem sa ma simt si vinovata pentru felul meu de trai in fata lui Dumnezeu. Stiam ca ceea ce faceam nu era bine si credeam ca daca ma voi casatori, asta imi va spala viata si totul va fi asa cum ar trebui. Insa nu a fost asa, fostul meu sot era un om care visa foarte mult la bani, iar in timpul prieteniei noastre mi-a explicat ca el doreste sa plece in strainatate sa faca cat mai multi bani si ca ar dori ca eu sa continui meseria mea in strainatate pentru o perioada, pana vom avea suficienti bani cu care sa ne putem realiza. 

Nu imi placea aceasta alegere a lui, mai ales ca la inceputul relatiei planurile lui imi pareau diferite, dar fiind atat de indragostita, am zis ca mai sacrific o perioada de timp din viata mea dupa care ne vom opri amandoi, vom avea copii si vom fi fericiti si linistiti. Eu aveam un singur scop, sa cunosc un barbat foarte bogat in tara in care urma sa plec de la care sa iau foarte multi bani. Banii nu au intarziat sa apara, si asa cum imi propusesem, am gasit si acel barbat care avea foarte multi bani si care era foarte naiv si usor de manipulat. Mi-a dat o suma foarte mare de bani  cu care se putea face un viitor luxos in Romania. Banii erau de ajuns pentru a cumpara un apartament, o masina, pentru a incepe o afacere si ramaneau destui si pentru distractii si alte lucruri. Pe de alta parte si fostul meu sot reusea sa faca bani. 

Eu la 2 luni dupa ce m-am intors in Roamania, am ramas insarcinata cu primul nostru fiu, asa ca eram convinsa ca de acum, fericirea va incepe. Dar nu a fost asa, singurul lucru pe care il aveam, erau bani si multa singuratate. Fostul meu sot visa la bani tot mai multi, si a inceput sa tot plece de acasa jucand jocuri de noroc care ii aduceau foarte multi bani. Iar consolarea mea erau niste bani pe care ii cheltuiam pe tot felul de nimicuri ca sa inlatur plictiseala si singuratatea. Credeam ca dupa nasterea  bebelusului lucrurile vor fi mai bune pt mine, dar nu a fost asa. Fostul sot devenea violent cand eu incercam sa-i arat ca sunt nemultumita fata de felul nostru de viata si ca imi doresc altceva. 

Am inceput sa descopar ca ma insela cu multe femei, chiar era un mod de viata pentru el, sufeream foarte tare dar nu aveam puterea sa-l las. Desi am incercat de multe ori, am esuat. Intre timp a aparut si cel  de-al doilea copil si de atunci situatia s-a inrautatit si mai tare, nu intelegeam de ce. Eu pe perioada sarcinii citeam Biblia, înțelegeam cat de mult gresisem inaintea lui Dumnezeu si imi doream tare mult liniste, mai ales ca, citind Biblia, imi dadeam seama ca as vrea sa traiesc asa cum vrea Dumnezeu, ma rugam si il cautam asa cum stiam si intelegeam eu. Desi pe perioada sarcinii se parea ca viata mea va deveni mai linistitita, mai buna, ca familia mea va fi una mai frumoasa, lucrurile au luat o intorsatura foarte urata. La scurt timp dupa ce am nascut, o alta femeie intrase in viata lui. De data asta nu era ca inainte cand avea multe femei care nu aveau importanta pt el, era ceva serios si asta am inceput sa simt inca de la inceput.  Am rezistat asa cam 5-6 luni dupa care am ales sa duc copiii la parintii mei si sa plec pt o perioada scurta in strainatate prin barurile de noapte. Dar am continuat sa citesc Biblia, iar asta m-a facut sa nu pot sa-mi fac meseria,  iar dupa o saptamana m-am intors inapoi. Eram disperata, nu gaseam nici o cale de iesire, suferam atat de mult, eram foarte slaba si nu puteam manca, parca nici aer sa respir nu aveam. Cand am vazut ca fostul meu sot  impreuna cu munca mea nu se  potrivesc cu voia lui Dumnezeu, am pus Biblia intr-un loc si am cautat sa-mi fac viata frumoasa asa cum stiam eu. Am plecat iarasi in strainatate pt 3 luni. Faptul ca imi lasasem copiii la mama mea si plecasem, ma durea asa de tare, dar ma gandeam ca trebuie sa redevin ce am fost inainte, credeam ca asa este bine. Eram intr-o depresie cumplita. Am inceput sa beau foarte mult si sa consum droguri. Pentru un timp eram fericita, dar cand ajungeam in pat sa dorm, imi era groaza si parca o voce imi spunea ” Daca mori acum de la substantele pe care le-ai consumat? Cu toate ca incercam sa ma opresc, din cand in cand, cadeam prada drogurilor. A venit timpul si m-am intors acasa, lucrurile parca erau mai bune, dar nu chiar, eu incercam sa-mi auto impun sa-l urasc, credeam ca asta este calea care ma va ajuta sa-l pot lasa, vroiam cu toata fiinta mea sa am puterea sa divortez. Dupa 4 luni de la sosirea mea in Romania, am ales sa plec iar, crezand ca asta ma va ajuta sa uit de el. Si am plecat pt 2 luni. In acest timp fostul meu sot incepuse sa vanda droguri legale  si amandoi am inceput sa consumam acele substante, parea ca viata noastra se imbunatateste, dar era doar o miciuna, nu era ce voiam eu. Deja nu mai ma ocupam de copii cum ar fi trebuit, ii lasam in grija bunicii lui si noi ne drogam foarte mult. A fost un moment in care am cazut jos de atatea droguri, dar mi-am revenit prin bunatatea Domnului. El nu a ingaduit sa mor atunci. Intre timp noi programasem si nunta pt ca noi nu aveam nunta, eram casatoriti doar la primarie. Pana la nunta am continuat sa ne drogam, si incercam sa comunicam amandoi mai mult sa ne intelegem bine, dar totul era doar miraj. A venit ziua nuntii, ne-am casatorit, iar la cateva zile dupa nunta am inceput sa ne certam foarte urtat, astfel ca in ziua aia am si plecat cu copiii la parintii mei, iar el cu gandul de a-mi arata ca el este seful, a bagat divortul. Am inceput sa ne facem ambitii unul-altuia,  eu am acceptat divortul desi sufeream foarte mult si nu mai doream asta. Am plecat iar in strainatate si scopul meu a fost sa fac cat mai multi bani si astfel sa le pot oferii o viata buna copiilor mei. Eram iarasi in depresie, consumam alcool in fiecare zi, voiam sa ma distrez si sa uit. Sufeream asa mult si drept urmare a stilului de viata si a supararii, am inceput sa fac atacuri de panica foarte urate si foarte dese. Ma simteam tot timpul in pericol, aveam o anxietate continua care nu trecea decat cu alcool. Iar a doua zi cand ma trezeam, atacurile de panica si anxietatea erau mai puternice, visam demoni care ma chinuiau in vis, eram un om distrus. Atunci am inceput iar sa ma rog si il rugam pe Dumnezeu sa-mi dea  timp sa-mi gasesc un sot cu care sa-mi fie bine, si apoi o sa fac ce vrea El. Dupa cateva luni, Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunea. Am inceput o relatie cu un barbat care era asa cum voiam eu, avea bani, imi oferea viata pe care o doream. Pentru mine, banii erau foarte importanti, imi dadeau acel sentiment de siguranta si fara ei eram moarta. El nu era roman, dar a acceptat ca eu sa plec in Romania sa stau cu copiii, iar el imi trimetea bani lunar, iar dupa ce ar fi terminat de aranjat lucrurile, urma sa vina si el in Romania . Pentru mine era situatia perfecta, cu toate ca nu-l iubeam, vedeam in el omul care il doream in preajma copiiilor mei.  Insa cu cat se apropia timpul sa vina in Romania si stiam ca va trebui sa ma casatoresc, intram in panica pt ca realizam ca nu il iubeam. Tot ce ma interesa erau banii si comfortul psihic. Ma intrebam in gandul meu ce am sa fac, pt ca mi-ar fi fost usor sa-i spun ca nu vreau sa ma casatoaresc cu el, dar credeam eu ca il voi face sa sufere foarte mult, eram convinsa ca ma iubeste mult si nu-mi doream sa-l ranesc, nu voiam sa repet greseala pe care o facusem in urma cu 11 ani fata de acel barbat pe care il amagisem. In toata suferinta mea, eu stiam ca merit tot ce mi se intampla si ca merit ca Dumnezeu sa ma pedepseasca. Totusi, barbatul care credeam eu ca ma iubeste, a disparut ca prin ceata, nimeni nu mai stia nimic de el, dar  stiam cu siguranata ca este acasa la el impreuna cu parintii lui, stiam ca era bine, dar se pare ca ma parasise acel barbat care eu credeam ca ma va iubi neconditionat .

Parca auzeam o voce care-mi spunea „ti-am dat ce ai ai spus tu ca este bine ,  un barbat care are bani, unde este el acum?” Intelegeam cumva ca mi-am pus speranta intr-un om si ca nu ar fi trebuit, insa mai tarziu am inteles ca de fapt Dumnezeu m-a lasat sa vad ca nu un barbat va fi capabil sa-mi dea ceea ce doresc eu si ca mijloacele prin care eu caut fericirea sunt gresite. Mi-am reluat iarasi viata dinainte, am plecat in strainatate, banii veneau , dar eu tot in nesiguranta, tristete si o anxiatate continua traiam. Alcoolul pusese stapanire pe mine foarte tare, nu puteam sta nici macar o zi fara sa beau. Cand nu consumam  alcool la servici consumam acasa sau prin alte baruri, discoteci. Incercam sa ma mint ca sunt bine, ca in cativa ani am sa am suficienti bani astfel incat sa termin cu viata asta si sa pot sta cu copiii mei. Cand eram plecata tanjeam dupa ei, iar cand ajungeam acasa nu puteam petrece prea mult timp cu ei pt ca nu ma puteam abtine sa nu beau si incercam sa ascund lucrul acesta pe cat posibil. La un moment dat am inceput sa-mi fie greata de mine, bani nu mai puteam sa fac, ma uitam la mine si ma intrebam cine sunt eu si ce sansa mai am. Eram foarte amarata de felul in care ajunsesem , nu intelegem cum am putut sa-mi bat joc de viata mea si ma durea foarte tare ca nu pot sa le ofer o viata buna copiilor mei, stiam ca ei sufera dupa mine iar eu dupa ei, insa lucrurile erau de neoprit, nici nu mai stiam ce ar putea sa se intample in viata mea, ca persoana mea sa fie reabilitata, ma vedeam fara iesire. Singurul motiv pt care mai traiam era pt ca stiam ca desi eram cum eram, erau persoane in viata mea care ar fi suferit mult daca eu as fi murit. Creierul meu era grav bolnav, eu vedeam asta, dar imi era frica sa ma gandesc si sa recunosc lucrul asta. Am plecat iarasi in Romania, am venit acasa la copii. Parintii mei au plecat in concediu, iar eu am ramas acasa cu copiii. Incercam sa ma revansez fata de ei, cumparandu-le tot felul de lucruri, am fost la mare cu ei, imi doream sa-i duc la Aqua Magic sa le fac bucurii, dar vremea nu a fost prielnica, asa ca am plecat dupa cateva zile fara sa am ocazia de a-i duce acolo. Ajunsa acasa, parintii mei au plecat in vizita la sora mea, eu am ramas cu copiii acasa, eram din ce in ce mai apasata de pacatele mele si foarte tulburata, ajunsesem sa ma sperii de mine insumi. Intr-una din zilele acestea, fiind singura, doar eu cu copiii, am sunat-o pe sora mea cea mare cu care nu prea aveam relatii mai deloc in ultimii ani. Faptul ca ea era credincioasa, il cunostea pe Dumnezeu ne facea sa nu avem multe lucruri in comun. Cand am sunat-o atunci, ceva s-a intamplat, imi placea sa vorbesc cu ea, parca aveam pace cand vorbeam cu ea, desi dicutiile noastre nu erau despre Dumnezeu. Am stabilit sa ma duc la ea impreuna cu copiii ca sa mergem impreuna la un parc cu topogane cu apa. Fara sa stiu,  sora mea postea si se ruga pt noi, familia ei, asa ca aceasta intalnire a fost in planul lui Dumnezeu. Eu parca totusi eram tinuta sa nu ma duc, ma gandeam cum o sa mai pot consuma eu alcool in prezenta ei, o simteam diferita. Sora mea facea  tot ce putea ca eu sa accept sa raman peste noapte la ea,  mentionez aceste lucruri deoarece as vrea sa subliniez felul in care ea s-a straduit sa mi-l arate pe Dumnezeu. Seara, impreuna cu copiii lor, s-au pus la rugaciune si m-au invitat si pe mine si pe copii. Pe mine m-au izbit atat de tare rugaciunile lor si faptul ca ei se comportau cu atata dragoste cu mine parca eram cel mai de seama oaspete care a intrat vrodata in casa lor. Asta m-a facut sa ma simt ca ultimul gunoi, stiam ca nu merit toate astea, comportamentul lor ma facea sa ma rusinez, imi placea si tot odata simteam ca Dumnezeu ma priveste din fiecare unghi al acelei case, simteam  pace, curatenie, sfintenie. Voiam si eu asta. Dar cum se mai putea lucrul acesta pt ca eu ma murdarisem in ultimul hal, nici prin cap nu-mi trecea ca Dumnezeu ar vrea pe cineva ca mine, eram si mai framantata, stiam cine si ce sunt, stiam ca nu ma pot opri din asta. Ma simteam ca ultimul gunoi dupa fata pamantului , nu era cu putinta ca Dumnezeu sa vrea sa aiba de a face cu mine, imi irosisem acesta sansa, imi era rusine sa mai deschid gura, ma durea toata starea mea. Dar Tatal meu ceresc i-a dat un vis surorii mele in care i-a aratat ca El alearga dupa mine, iar eu fugeam. La un moment dat, El m-a ajuns si a pus mana pe mine in acel vis, iar eu mi-am pus mana la ochii sa ma ascund si i-am spus : Doamne, pleca de la mine ca eu sunt o femeie tare pacatoasa. Sora mea mi-a spus de dimineata ce a visat si eu am marturisit ca acelea erau gandurile mele, m-am bucurat pe o parte, simteam ca Dumnezeu ar vrea sa aiba legatura cu mine, dar atunci m-am intristat iarasi pt ca eu stiam ce meseria am, si nu stiam cum altfel as fi putut sa-mi castig existenta. Creierul meu era foarte afectat si slabe sanse fara studii si cu un creier bolnav sa te angajeze cineva, si ca ce sa ma angajeze? Pt ca eu nici sa ma duc sa-mi fac buletinul sau un alt lucru de una singura, nu mai eram capabila. Va spun asta ca sa intelegeti cat de jos eram, intram in panica chiar si pentru cele mai mici lucruri asa ca nu vedeam cum as putea eu, sa fac voia lui Dumnezeu, cu stilul meu de viata.  Diavolul ma facea sa cred ca eu nu am cum sa fac altceva. Eram mai amarata si imi doream asa de mult sa am si eu ce au ei. 

A doua zi sora mea si cumnatul meu  s-au rugat impreuna cu parintii cumnatului care venise in vizita la ei si m-au chemat si pe mine, dar mie imi era rusine sa vin. Totusi, la insistentele lor, am venit si una dintre personele de acolo s-a uitat la mine cu durere vizibila si mi-a spus ca Dumnezeu ma iubeste. Asta m-a facut sa intru in pamant de rusine si nu am crezut. As fi vrut sa-i spun femeii aceleia : Tu nu ma cunosti, tu nu sti cine sunt eu si ce fac eu, cum ar fi posibil ca Dumnezeu sa ma iubeasca pe mine? Totusi am ascultat ce mi-au spus acolo, socrul surorii mele a inceput sa vorbeasca cu mine cu o blandete pe care eu nu o vazusem in viata mea, nu am fost capabila sa raspund unei asemenea blandeti, imi venea sa ma ascund undeva sa nu ma mai vada nimeni. Ne-am pus la rugaciune si i-am spus Domnului asa: Doamne imi pare tare rau pt tot ce am facut in viata mea, pt toate pacatele  pe care le-am facut si daca Tu mai poti sa ma ierti pe mine si sa faci ceva cu mine, sa stii ca eu vreau. Era o mare lupta in mine, mi se facea rau, aveam atacuri de panica. Ceva, sau mai bine spus cineva incerca sa-mi impietreasca inima sa imi spuna ca eu nu am nici o treaba cu nebunii din camera aia, ma luau frisoanele, dar eu simtisem ceva cand ii spuneam Domnului, simteam ca inima mea se deschide, si incercam sa ating din nou starea aceea, doream sa vb cu Dumnezeu, dar simteam cum parca pleaca starea aceea de bine, de deschidere, iar starea mea obisnuita de anxietate si teama se instala din nou. Nimeni nu stia ce se intampla cu mine, toti se rugau cu voce tare, iar eu in gandul meu. Cand deodata, l-am auzit pe cumnatul meu ca se ruga pt mine. Asta mi-a dat curaj sa ma rog si eu, si deodata o puterea a venit peste mine, o dragoste mare, o pace de nedescris mi-a inundat intreaga mea fiinta, ma simteam acceptata si nu condamnata, in acel moment am simtit ca sunt vindecata de anxietate si panica. Cu toate ca nu stiam si nu intelegeam prea mult  ce mi se intampla, am inceput sa plang si cumva am inceput sa am conversatii cu Dumnezeu, ii spuneam ca eu il doresc pe El, dar ca eu nu-mi pot castiga existenta in alt fel, iar El imi raspundea intr-un fel prin gandurile mele si-mi spunea: Eu, Eu, voi avea grija de tine si de copiii tai , nu te voi parasi niciodata. Lucrul asta mi se parea aiurea. Cum adica sa cred ca Dumnezeu vorbeste cu mine ? Totusi eu nu voiam sa mai fac alceva decat sa stau de vorba cu El, ma simteam asa fericita si iubita. Nu sunt cuvinte cu care sa pot descrie trairile mele de atunci. Totusi, am inteles ce mi se intamplese, sora mea m-a ajutat sa inteleg, au fost multe lupte, dar prin harul Domnului Isus am astazi 7 ani de cand traiesc o viata noua alături de Dumnezeu si  este uimitor felul in care a reabilitat viata mea. Numai El putea face aceste lucruri. La cateva zile, am renuntat la tigari, bautura si alte vicii, mi-am aruncat hainele din sifonier, pt ca nu se mai potriveau cu mine si am inceput sa caut sa-l cunosc pe Taticul meu ceresc, sa ma bucur impreuna cu El. In scurt timp Domnul m-a calauzit sa deschid un magazin online. Astfel  imi pot creste copiii si pot lucra in acelasi timp, a fost greu la inceput, tinand cont de starea in care se afla creierul meu. Pentru un site online este nevoie de atentie, concentrare si altele. Pot spune ca Dumnezeu s-a ingrijit de toate nevoile mele, inclusiv de nevoia de a fi iubita. In urma cu 4 ani m-am recasatorit. Ii multumesc lui Dumnezeu ca sotul meu este un barbat credincios ce ma iubeste si imi iubeste copii. Ar fi fost mult mai multe lucruri de spus aici, dar probabil ca atunci ar fi fost nevoie de o carte intreaga. Il slavesc si-L iubesc pe Dumnezeu pentru prezenta Lui in viata mea si pt toata lucrarea Lui. A Lui sa fie slava si gloria in veci. Amin!